Ultima vară din viaţa Laurei. O poveste adevărată despre medicii care ucid la cerere

by Laura are 24 de ani și trăiește în Belgia. E pasionată de arta fotografică. Are prieteni, iubește cafea bună și teatrul. A fost îndrăgostită, a suferit din dragoste, a trecut prin dezamăgirile pe care le încearcă orice om, la vârsta ei. Pentru Laura, aceasta va fi ultima vară. E […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Laura are 24 de ani și trăiește în Belgia. E pasionată de arta fotografică. Are prieteni, iubește cafea bună și teatrul. A fost îndrăgostită, a suferit din dragoste, a trecut prin dezamăgirile pe care le încearcă orice om, la vârsta ei. Pentru Laura, aceasta va fi ultima vară.
E tânără și are toată viaţa înainte, dar își dorește ca ea să îi fie luată. A cerut să moară, invocând, ca argument, suferinţa psihică prin care trece. Iar medicii belgieni nu sunt dispuși să o ajute să trăiască. Medicii vor să o ajute să moară.
„Viaţa asta nu e pentru mine”
Povestea acestei tinere a devenit publică în ziarul „De Morgen”. Jurnalista Simone Maas spune că a întâlnit-o pe Laura la lansarea unei cărţi, „Libera me”, ce are ca subiect euthanasierea din motive psihologice. Autorul cărţii, Lieve Thienpont, este unul din psihiatrii care i-au dat tinerei aviz pentru euthanasie.
„Laura este o tânără sănătoasă fizic. Trăìește într-o garsonieră câteva zile pe săptămână, iar majoritatea timpului și-l petrece într-un institut pentru boli mintale, unde este internată de multă vreme. Ea susţine că a fost dintotdeauna afectată de suferinţe psihice insuportabile și că a ajuns în punctul în care vrea să pună capăt vieţii. A cerut să fie euthanasiată”, notează „De Morgen”.
Ȋntr-un interviu acordat acestui ziar, tânăra explică de ce vrea să moară. „Am un aer foarte calm acum, dar probabil că în curând mă voi prăbuși pe jos din cauza durerilor. Lupta mea interioară nu se sfârșește niciodată”. A crescut într-o familie dezorganizată. Tatăl său era alcoolic și violent, iar mama a părăsit-o când ea avea doar un an. Apoi, a urmat naveta între bunicii care o iubeau și mama care trăia în beţii și promiscuitate. Laura a povestit pentru „De Morgen” că la vârsta de 6 ani ea se gândea deja la sinucidere. „Acest gând era foarte prezent încă de la grădiniţă. Stăteam acolo și mă gândeam: «Ce fac eu aici?». Sau, când bunicul mă lăsa la școală, mă gândeam «Nu vreau să vin aici. Nu vreau să trăiesc toate astea».”
La liceu, a început să se auto-mutileze, provocându-și tăieturi pe braţe. Manifesta grave probleme psihice și a fost internată într-un spital psihiatric. Dar, în același timp, Laura a reușit să-și continue studiile și să-și amenajeze apartamentul în care locuiește. Până acum a avut cu siguranţă nenumărate ocazii în care putea încerca să se sinucidă. Nu a făcut-o niciodată. „După ani de luptă cu depresia, ea a clacat. Dorește să moară”, scrie „De Morgen”. „Het monster in mij wordt alleen maar groter. Leven, dat is niets voor mij”, mărturisește tânăra de 24 de ani. „Viaţa asta nu e pentru mine. Monstrul din mine va crește doar.”
Injecţia letală îi va fi administrată acasă. Laura și-a planificat deja funeraliile. „Prietenii și familia mea au înţeles. Ȋmi cunosc povestea și știu că asta este cea mai bună soluţie pentru mine”.
„Obosiţii de viaţă” și cei deprimaţi, pe lista euthanasiaţilor
Poate cineva să oprească moartea acestei tinere? Uciderea ei? Ȋn niciun caz cei trei psihiatrii care și-a dat avizul pentru euthanasiere. Ȋn Belgia, din 28 mai 2002 o lege autorizează pacienţii să ceară euthanasierea atunci când „suferinţa fizică și/sau psihică este constantă, insuportabilă și nediminuabilă”. Este o variantă legalizată a suicidului.
Partizanii euthanasiei din Belgia susţin că viaţa și moartea nu sunt o mare afacere. Dr. Wim Distelmans, președintele Comisiei Federale de Evaluare și Control a Euthanasiei din Belgia, comisie care verifică respectarea regulilor de către medici, a declarat pentru „The New Yorker”: „La comisie, ne confruntăm cu din ce în ce mai mulţi pacienţi care au obosit să se trateze de o serie de afecţiuni mărunte. Ei sunt ceea ce noi numim «obosiţii de viaţă».” Şi chiar dacă suferinţele acestor pacienţi sunt cauzate mai mult de probleme de ordin social decât medical, Distelmans susţine că „suferinţa lor este incurabilă. Dacă cereţi euthanasia pentru că sunteţi singur, și sunteţi singur pentru că nu aveţi o familie care să aibă grijă de dumneavoastră, noi nu putem crea familia.”
Pentru „De Morgen”, Wim Distelmans a declarat că, în fiecare an, circa 50 de persoane solicită euthanasierea în Belgia, din cauza tulburărilor psihice. Reprezintă 3,3% din totalul euthanasierilor. Iar din totalul celor 1500 de oameni care sunt euthanasiaţi în fiecare an, 13% nu sunt bolnavi în faze terminale.
Au fost euthanasiaţi oameni diagnosticaţi cu autism, anorexie, tulburări de personalitate borderline, sindrom de oboseală cronică, paralizii parțiale, orbire asociată cu surditate sau depresie maniacală.

În 2013, Wim Distelmans a euthanasiat un bărbat de 43 de ani, transsexual. Nathan Verhelst era devastat de eșecul intervenţiilor chirurgicale suferite, pentru schimbarea sexului. Motivaţia lui Verhelst a fost că se simțea ca un monstru când se uita în oglindă.

SURSA: http://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Ultima-vara-din-viata-Laurei.-O-poveste-adevarata-despre-medicii-care-ucid-la-cerere-118859

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Sănătate Spirituală

Sănătate Spirituală - Spiritualitate, Medicina Alternativă, Ezoterism și Psihologie. Contact: office@sanatatespirituala.ro