Torturile teribile îndurate în comunism de Nil Dorobanţu, un sfânt al ortodoxiei româneşti: „Îmi dădeau la creierul mic“

by “La fel ca Arsenie Boca, părintele Nil Dorobanţu este unul dintre calugării pe care Securitatea i-a prigonit înainte de ’89. Sub acuzaţia de „misticism“, monahul a fost arestat şi supus unor torturi inimaginabile doar ca să renunţe la credinţa şi misiunea sa. Monahul Nil Dorobanţu era foarte căutat de […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“La fel ca Arsenie Boca, părintele Nil Dorobanţu este unul dintre calugării pe care Securitatea i-a prigonit înainte de ’89. Sub acuzaţia de „misticism“, monahul a fost arestat şi supus unor torturi inimaginabile doar ca să renunţe la credinţa şi misiunea sa. Monahul Nil Dorobanţu era foarte căutat de credincioşi – lucru ce nu convenea regimului. Este pustnicul care umbla desculţ, descoperit, cu pletele în vânt, îmbrăcat simplu şi încins cu o sfoară, uscăţiv, cu barba puţină.

A fost urmărit, bătut şi torturat în mai multe rânduri de Securitate, motiv pentru care apărea şi dispărea mereu, însă oamenii îl căutau să-i asculte predicile aspre, dar frumoase, să se spovedească, să primească sfaturi. În 1956, pe 3 ianuarie a fost arestat şi ţinut 120 de zile în temniţă, fără să fi fost judecat, supus la batjocură şi la tortură. La 24 aprilie a fost judecat şi achitat, după ce a fost supus expertizei medicale a 20 de medici şi declarat sănătos. Motivul întemniţării sale a fost “misticismul”.


“M-au bătut cu pumnii”

Modul cum a fost tratat şi tortura la care a fost supus sunt descrise în cartea ,,Ieroschimonahul Nil Dorobanţu, nebun pentru Hristos şi flacără vie a monahismului secolului XX”, lucrare îngrijită de preotul Ionel Dumitru Adam. “M-au bătut cu pumnii, cu arme grele până am leşinat peste Sfintele Taine. Am apucat mâna ighemonului care mă bătea zdravăn, i-am atins lanterna, ca să nu vadă unde loveşte.


Dădeau cu picioarele şi cu ce apucau în mine, însă eu vroiam să sărut mâna, care mă loveşte, după porunca Domnului care zice: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!. M-au luat desculţ, cu capul descoperit pe zăpada îngheţată, în ger nespus, în miezul iernii târzii. Nu îmi mai simţeam ceafa că îmi dădeau la creierul mic cu paturile şi cu fierul armelor, la gât şi la umeri”, povesteşte ieroschimonahul Nil Dorobanţu.

O dată ajuns în temniţă, chinurile şi bătăile au continuat: „M-au primit la temniţă în pumni şi zăvoare grele. După câteva ore m-au mutat la altă gheenă, mai urâtă şi mai înfricoşată. Eu am sărit singur din camion, îmi făceam cruci la tot pasul binecuvântând şi locul. Un călău mi-a dat un pumn drept în ochiul drept, de mi-a lăcrimat ochiul mereu în temniţă, mă durea groaznic. Poate nu trebuia să îmi privesc călăii, ci, printre lacrimi, să privesc în adâncul inimii lui Hristos”.

Cum îi privea pe torţionari

Predicatorul nu îi judeca însă pe torţionarii săi, îi privea cu “bucurie”, iar “custozii parcă îmi erau prieteni de când lumea”. “Căpitanul Popa de Justiţie din Iaşi, care mă mai prigonise o dată, la Schitul Nechit, a venit să îşi transporte prăzile la chinuri. A rămas stupefiat şi mulţumit, când m-a văzut. Dar eu mă bucuram sincer de vederea lui, ca de un prieten, în sfârşit vedeam o faţă cunoscută.

E rău în iad unde nu cunoşti pe nimeni, simţeam însă că îmi iubesc vrăjmaşii. Chiar pe ighemonii anchetatori i-am întâlnit cu bucurie. Custozii parcă îmi erau prieteni de când lumea. (…) M-au băgat într-o celulă strâmtă, din maşina neagră a morţii. Mă izbeau de toţi pereţii prin hârtoape”, povesteşte monahul Dorobanţu. În timpul procesului care a avut loc ulterior, monahul a îndrăznit să-i sfideze pe judecători: “Părintele Nil Dorobanţu, din boxa de acuzare refuzând să răspundă Tribunalului a strigat: “Înapoia mea satano! Piei necurate!”

Sub acea cămaşă de câlţi de cânepă bătea o mare inimă de român”, povesteşte un fost coleg de temniţă, Petre C. Baciu. Apoi, Securitatea l-a trimis în faţa unei comisii medicale unde este examinat din punct de vedere psihologic. Medicii l-au declarat sănătos, iar instanta l-a achitat. Este părăsit apoi inclusiv de Biserica Ortodoxă, care-l cateriseşte în noiembrie acelaşi an.

Acuzat că „răscoleşte lumea”, misticul călugăr „nebun pentru Hristos” declara: „M-aţi făcut să devin nebun ca să mă laud singur, să propovăduiesc ce-am suferit pentru Dumnezeul meu în timp ce voi mă huliţi şi mă consideraţi ca o ciumă. Dar eu mă laud întru dureri şi suferinţe, pentru Dumnezeul, care pentru mine a suferit atât de mult şi încă mai rabdă până în sfârşit!

În fiecare zi mor pentru Hristos şi urc calvarul departe de altarele Tale Doamne, pe care atât de mult le-am iubit. Şi râvna casei tale m-a mâncat, ca la locul cel sfânt s-a suit urăciunea pustiirii. Cer nou şi pământ nou aşteptam şi transfigurarea prin virtute şi prin har urcând, pe calea cea strâmtă a vieţii, treptele desăvârşirii spre Împărăţia Cerurilor”.

Cine este părintele Nil Dorobanţu?

Ieroschimonahul Nil s-a născut la Crainici (Mehedinţi), la 1 august 1920, dintr-o veche familie de moşneni olteni. A fost licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie. Face primele trei clase în satul natal, apoi clasa a patra în Bucureşti, la şcoala primară a sectorului Ateneul Popular, avându-l coleg pe Regele Mihai, Colegiul “Sfântul Sava” şi Liceul Militar “Alexandru Sturza”. din Craiova.

Va absolvi şcoala militară ieşind ofiţer activ cu gradul de sublocotenent, împărtăşind cariera militară, la fel ca unchiul său, generalul Gheorge Dorobanţu. Va renunţa la cariera militară pentru studiu, absolvind Teologia, Filozofia şi Literele şi Dreptul, toate cu „magna cum laudae”. Cunoştea nu mai puţin de 12 limbi străine.

parintele-nil-dorobantu

Călugărit la Cernica, a trecut prin eparhiile de Galaţi şi Buzău, hirotonit ierodiacon în 1948 şi ieromonah în 3 iulie 1949. În 1952 era vieţuitor la Râmeţ când a cerut a fi primit la Nicula. În martie 1977, imediat după cutremur, părintele este adus în satul Crainici. Era lovit puternic la piept, dar nu se ştiu exact cauzele loviturilor.

Nu lasă pe nimeni în preajma sa decât pe sora sa Paulina Dorobanţu şi în data de 27 marie 1977 trece la cele veşnice, fiind înmormântat în satul său natal, Crainici. Călugărul Nil Dorobanţu, înmormântat în cimitirul din satul Crainici, judeţul Mehedinţi, a fost deshumat la sfârşitul lunii septembrie a.c., la iniţiativa nepoatei lui, aceasta având intenţia de a-l muta într-un cavou al familiei, în Bucureşti. Spre surprinderea ei, muncitorii care au spart trei rânduri de plăci ale cavoului din Crainici nu au găsit în interior decât câteva bucăţi din coşciug, dar nici urmă de osemintele părintelui.”[1]

SURSE

  1. http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/torturile-teribile-indurate-comunism-nil-dorobantu-sfant-ortodoxiei-romanesti-Imi-dadeau-creierul-mic-1_56157897f5eaafab2c6a9b36/index.html
  2. Foto: adevarul.ro

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Sănătate Spirituală!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Sănătate Spirituală

Sănătate Spirituală - Spiritualitate, Medicina Alternativă, Ezoterism și Psihologie. Contact: office@sanatatespirituala.ro