Scrisoare deschisă a asistenților sociali privind legea vaccinării

by “Scrisoare deschisa a asistentilor sociali privind legea vaccinarii Stimați Domni Senatori, Guvernul României a înaintat Parlamentului un proiect de lege prin care dorește să legifereze vaccinarea obligatorie a copiilor și adulților, propunând sancționarea cetățenilor care refuză să se supună sau să își supună propriii copii unui act medical care […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Scrisoare deschisa a asistentilor sociali privind legea vaccinarii

Stimați Domni Senatori,

Guvernul României a înaintat Parlamentului un proiect de lege prin care dorește să legifereze vaccinarea obligatorie a copiilor și adulților, propunând sancționarea cetățenilor care refuză să se supună sau să își supună propriii copii unui act medical care comportă riscuri pentru sănătatea și viața lor.

Acest proiect de lege ne preocupă în calitatea noastra de asistenți sociali din următoarele considerente:

  1. Pe de o parte încalcă principii enunțate în diverse acte normative naționale (legi organice, Constitutia Romaniei) și conventii internaționale.
  2. Pornește de la premisa eronată că refuzul vaccinării copilului de către părinte constituie „neglijare medicală” și chiar „rele tratamente aplicate minorului”.
  3. Încălcarea dreptului fundamental la educație al copilului, inducând falsa idee ca un copil sănătos, dar nevaccinat, este periculos pentru comunitate.

1. Încălcarea mai multor dispoziții legale, constituționale și internaționale

Proiectul de lege încalcă principii enunțate în diverse documente internaționale și naționale, inclusiv Constituția României, obligând toți cetățenii României să fie vaccinați exclusiv în forma și cu respectarea procedurii propuse de Minister. Astfel se propun măsuri care încalcă grav drepturi precum:

  • Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică a persoanei,
  • Dreptul la respectarea vieţii private,
  • Dreptul de a nu fi supus unui act medical sau unei intervenţii medicale fără consimţământ,
  • Principiul inviolabilităţii persoanei şi dreptul de a dispune de ea însăşi,
  • Dreptul la educaţie,
  • Dreptul copilului de a fi crescut în conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentală, spirituala, morală și socială,
  • Dreptul la libertatea conștiinței şi libertatea religioasă,
  • Dreptul pacientului la consimțământ informat,
  • Drepturile parentale
  • Confidentialitatea prelucrarii datelor personale medicale.

Sunt încălcate prevederi ale diferitelor convenții internaționale, precum Declarația de la Helsinki privind experimentele și cercetările biomedicale (1962-1989) (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), art. 2 și 5 ale Convenției de la Oviedo (ratificate de România prin Legea nr. 17/2001), Declaraţia de la Helsinki privind experimentele și cercetările biomedicale (1962-1989) (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (1947) (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (1978) (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva (1948), Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) (în special art. 3, 18, 25, 36), Tratatul privind Uniunea Europeană (2007) (Art. 2, 3 şi 6 referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului), Codul Internațional al Eticii Medicale (1949), Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (1950), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966, ratificat de România în 1974), Charta Socială Europeană (1961), Declarația de la Lisabona privind Drepturile Pacientului (1981), Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina (2000).

2. Premisa că refuzul vaccinării copilului de către părinte constituie „neglijare medicală” și chiar „rele tratamente aplicate minorului”.

Faptul care ne îngrijorează cel mai mult este acela că refuzul vaccinării copilului este asimilat unui act de neglijare medicală a copilului sau chiar cu rele tratamente aplicate minorului.
Mai mult, în ultimele luni, în repetate rânduri, primul ministru al României, dl. Mihai Tudose, precum și ministrul sănătății, dl. Florin Bodog, au transmis prin intermediul mass media mesajul conform căruia părinții care nu își vaccinează copilul îl condamnă practic la moarte, iar noi, prin serviciile sociale, trebuie să intervenim în sensul de a identifica și analiza cazurile de abuzuri asupra copiilor consistând din absența vaccinării. S-a transmis de asemenea mesajul că „deja s-a discutat cu „Protecția copilului” și totul este stabilit, rămâne să se trimită listele cu părinții copiilor nevaccinați”.

Prin urmare, imaginea asistentului social care lucrează în domeniul protecției drepturilor copilului, a asistentului social comunitar, riscă să fie asociată cu a unui agent de control al statului care amenință să ia copiii din familie pentru orice motiv pe care, într-o manieră discreționară și abuzivă, statul îl poate legifera la un moment dat.

Or, asistentul social este un profesionist a carui menire este sa analizeze și sa puna în balanță drepturile, riscurile și nevoile beneficiarilor cu care și pentru care lucrează. Este neîndoielnic faptul că o asemenea lege și asemenea atribuții ar pune asistentul social în pozitia de a încălca drepturi fundamentale ale beneficiarilor și principii etice ale profesiei sale (dreptul la autodeterminare, demnitatea persoanei, dreptul la viață, dreptul copilului de a crește alături de părinții săi), precum și de a ignora cu bună știință riscuri și nevoi identificate.

Vaccinarea reprezintă un act medical care are atât beneficii (prevenirea unor boli contagioase), cât și riscuri (efecte secundare și reacții adverse, prevăzute în prospectele vaccinurilor).
Trei categorii de copii nu sunt vaccinați în acest moment:
– Copii care trăiesc în comunități în care nu au fost disponibile vaccinuri, așadar din vina exclusivă a statului.
– Copii neînscriși la medicul de familie (uneori și fără acte de identitate și trăind în comunități cu sărăcie extremă);
– Copii ai căror părinți refuză vaccinarea, fie din motivul că au avut deja un copil sau mai mulți care au suferit reacții adverse grave și foarte grave ale unor vaccinuri, fie pentru că riscurile vaccinării (afirmate în prospecte) îi îngrijorează mai mult decât riscurile contactării unei boli infectocontagioase precum oreionul, rujeola etc. Dupa cum înseși autoritățile au recunoscut, acești părinți sunt, de regulă, absolvenți de studii superioare, preocupați de sănătatea copiilor lor, refuzul vaccinării în cazul lor nereprezentand o expunere inconștientă la boli posibil a fi prevenite prin vaccinare (chiar dacă nu 100%), ci prevenirea riscului de a expune copilul la afectări neurologice severe, boli autoimune, autism, posibile efecte mutagene și cancerigene sau chiar deces.

Este cunoscut ca vaccinurile, ca și orice altă procedură medicală, nu sunt nici eficace, nici sigure în proportie de 100%. Printre reacțiile adverse și efectele secundare ale vaccinurilor se numără boli grave, precum paralizie, neuropatie, nevrită, hipotensiune arterială, vasculită, eritem polimorf, artrită, slăbiciune musculară, sindrom Guillain-Barre, encefalopatie, encefalită, meniningită, trombocitopenie, purpură
trombocitopenică, mielite transverse, boli autoimune, alergii, astm, afectări cognitive etc. și chiar deces.
Aceste efecte adverse sunt prezentate în studii medicale publicate în reviste științifice indexate în baze de date internaționale, într-o vasta literatura de specialitate, precum și în înseși prospectele vaccinurilor redactate de producătorii acestora. Mai mult, o mare parte dintre prospectele vaccinurilor precizează că nu s-au studiat efectele mutagene și cancerigene ale vaccinurilor respective.

Inclusiv Guvernul României, prin acest proiect de lege, recunoaște aceste riscuri, propunând despăgubirea persoanelor „invalidate” de vaccinuri, dar o face într-o manieră improprie, stipulând că despăgubirile vor fi platite din bugetul statului, deci din buzunarul cetățeanului.
Este fapt cunoscut că România are una dintre cele mai mari rate de vaccinare BCG și totodată cea mai mare rată de îmbolnăvire de tuberculoză din Europa.
Or, prevenția bolilor se face nu numai prin vaccinare, ci în special prin măsuri elementare care din păcate la ora actuală lipsesc uneori cu desăvârșire din zone înregi ale țării, cum ar fi accesul la apa potabilă, la locuințe și toalete salubre, la hrană suficientă și de bună calitate. Rata sărăciei la copiii români este printre cele mai ridicate din Europa.

În aceste condiții, considerăm că Guvernul României comite o imensă eroare când încearcă să legifereze asemenea atribuții pentru asistentul social, cu încălcarea compentelor sale esențiale, de protecție a beneficiarilor săi, iar Parlamentul României va crea premisele unei dictaturi medicale și unor abuzuri fără precedent aprobând o astfel de lege.

Iată câteva exemple recente:

– În anul 2016, 32 de copii cu vârsta sub 2 ani au fost diagnosticați cu sindrom hemolitic-uremic, care, conform raportului corpului de control al primului ministru, au în comun doar faptul că au fost vaccinați cu vaccinul Hexaxim destinat pieței din Kazahstan.
– În anul 2012, peste 200 de nou-născuți au avut reacții severe la un vaccin BCG, produs în Danemarca, reacții care au necesitat tratament antituberculos și intervenții chirurgicale, iar unii bebeluși au decedat.
Județe întregi nu raportează nici o reacție adversă post-vaccinală. În România, vaccinurile par să aibă mai puține reacții adverse ca în orice altă țară, mai puține chiar decât probabilitatea estimată în prospecte. În realitate, acestea nu sunt recunoscute ca atare și nici raportate. Ca urmare, a legifera obligativitatea actului medical al vaccinării, împotriva voinței pacientului, în condiții de siguranță incerte, reprezintă mai degrabă un abuz, o manifestare a unei dictaturi medicale, decât o măsură de sănătate publică.
În ce măsură un părinte care ia cunoștință de aceste reacții adverse și își face griji pentru posibila afectare a sănătății și chiar decesul copilului în urma vaccinării, poate fi acuzat de „neglijare medicală”?

3. Încălcarea dreptului fundamental la educație al copilului, inducând falsa idee ca un copil sănătos, dar nevaccinat, este periculos pentru comunitate.

Interzicerea frecventării grădiniței sau școlii fără carnetul de vaccinari la zi sau calendarul de recuperare a vaccinărilor omise sau amânate reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului fundamental al copilului la educației, drept protejat prin Constituția României și a cărui respectare este unul dintre obiectivele pe care le urmărim în profesia noastră.
Un copil seropozitiv sau un copil care are hepatită B are dreptul de a frecventa școala și este una dintre activitățile noastre ca asistenți sociali aceea de a-l sprijini în exercitarea acestui drept. Cum poate fi un copil nevaccinat antihepatită B, boală care se transmite identic cu virusul HIV (prin sânge sau contact sexual), deci care nu este purtător dovedit de virus, să constituie un pericol pentru colectivitate?
Teoria „imunității de turmă” utilizată ca justificare pentru vaccinarea în masă este contrazisă atât de membri valoroși ai comunității științifice mondiale, cât și de fapte precum: limitarea în timp a imunității conferite de vaccinuri, absenta vaccinării/vaccinarea extrem de redusă la adulti, eșecul în producerea de anticorpi și epidemiile declanșate în comunități integral vaccinate.

Concluzii

Delegarea de către statul român către asistenții sociali a unor sarcini polițienești și de intimidare a părinților în scopul forțării acestora să accepte administrarea unor acte medicale copiilor lor, împotriva propriilor convingeri și riscurilor evidente ale acestora, reprezintă atât o gravă încălcare a drepturilor omului, cât și o atingere gravă a imaginii profesiei de asistent social.
Un stat care definește abilitățile parentale în funcție de vaccinarea sau non-vaccinarea copilului și impune acest lucru și profesioniștilor care dețin competența în a evalua aceste abilități, reprezintă un stat autoritarist, dictatorial. Asistentul social nu poate fi complice unei asemenea atitudini, rolulul său fiind acela de a promova respectarea drepturilor omului și ale copilului. Considerăm că acest proiect de lege aduce
grave atingeri unor drepturi umane fundamentale și afectează imaginea profesiei de asistent social asociind-o cu aceea a unui agent de control social care „ia copiii” din familie, în funcție de legi dictatoriale.

Vă adresăm rugămintea de a vă opune acordării unui aviz favorabil acestui proiect de lege, de către Comisia pentru drepturile omului, culte si minorități din care faceți parte.
Vă rugăm să reamintiți puterii executive a statului român, problemele sociale cu care se confruntă copiii și familiile din România, precum și necesitatea unei abordări coerente și bazate pe analiza chestiunilor cu adevarat grave.
Vă rugăm să vă exercitați mandatul în slujba poporului care v-a ales și a viitorului său, a copiilor noștri.
Promovarea sănătății, inclusiv prin prevenția bolilor prin vaccinare, trebuie să se facă prin informare, nu prin constrângere, și în depline condiții de siguranță, precum evaluarea subiectului anterior efectuarii vaccinarii (alergologic, neurologic, imunologic, genetic etc.), monitorizarea strictă a reacțiilor adverse postvaccinale, garantarea siguranței vaccinurilor, răspunderea producătorilor de vaccinuri pentru siguranța acestora, recunoașterea și raportarea vătămărilor provocate de vaccinuri și compensarea victimelor, și nu prin legiferarea obligativității vaccinării.

E. S.
F. M.
V. V.
M. V.
N. V.
R. N.

[Numele reale sunt cunoscute Asociației Pro Decizii Informate, fiind anonimizate pentru protecția persoanelor]”[1]

SURSE

  1. http://pro-decizii-informate.ro/scrisoare-deschisa-a-asistentilor-sociali-privind-legea-vaccinarii/
  2. Foto: Internet

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Sănătate Spirituală

Sănătate Spirituală - Spiritualitate, Medicina Alternativă, Ezoterism și Psihologie. Contact: office@sanatatespirituala.ro