Personaj de anvergură prin accesul la informații la vârf și prin
capacitatea sa de analiză, generalul Iulian Vlad contribuie astfel, o dată
în plus, la înțelegerea istoriei recente, una pe care a trăit-o din
interior, ca martor ocular, la înțelegerea Răsturnării din Decembrie 1989,
fără de care nu avem nici cea mai micășansă de a avea o percepție corectă
asupra a ceea ce se întâmplă astăzi, nu doar cu România, ci chiar cu
întreg spațiul european fost comunist.
– Periscop: Vă rugăm să faceți câteva aprecieri asupra procesului lui
Ceaușescu. Credeți că judecătorul Gică Popa a fost presat când a declarat
hotărârea ca definitivă? Desfășurarea procesului după principiile statului
de drept, chiar dacă inculpații ar fi avut în final aceeași soartă, ar fi
influențat evoluția ulterioară a țării?
– Gen. Iulian Vlad: Vedeți, ați pus, de fapt, degetul pe rană. Eu sunt
convins că nu motivarea că strada a presat, că lumea s-a temut că nu știu
ce, ci le era frică…se temeau de ce-ar putea să spună Ceaușescu la
adresa celor care au dezlănțuit dezastrul în Decembrie ’89. Și asta a
făcut ca să forțeze acel proces…
Ce părere am despre proces? În primul rând, rușine! Cu pregătirea juridică
pe care o am, pot să spun că acesta a fost orice altceva, dar nu poate fi
numit un proces. După normele generale care se practică în toate țările,
nu neapărat în cele mai civilizate, ci în toată lumea, un proces nu se
desfășoară în halul în care s-a organizat la Târgoviște. Fără drept la
apărare, să pronunți sentința capitală fără să-i dai dreptul s-o recuze și
s-o execuți după câteva zeci de minute.
Un proces de o asemenea importanță și greutate să-l rezolvi în două ore?
Nu se poate așa ceva! Justiția românească va rămâne, în veacuri, cu o
rușine pe care nu știu cine o va șterge. Pentru că Dan Voinea și cei care
au pus la cale acest proces poartă o vină de neiertat. De altfel, ordinul
de numire ainstanței a fost scris de mână de Ion Iliescu, în calitate de
Președinte al CFSN. El îi numea pe judecători și pe procurori, nu mai
exista un alt organ la vremea respectivă decât acest CFSN.
Poate m-am precipitat puțin de indignare, de supărare. Ca să fiu și mai
explicit și mai clar, procesul Ceaușeștilor a fost o rușine… Nu știu cât
de mult respectau străinii poporul român și opțiunile lui, dar după
asasinatul din ziua de Crăciun mulți au încercat un sentiment de
dezamăgire, pentru a nu spune mai mult.
A fost mai rău decât în perioada stalinistă. Cel puțin atunci, strict
formal, se respectau niște prevederi procedurale. Se mai amâna, îi dădea
drept la apărare etc., deși până la urmă îl executa. Dar aici s-a venit cu
sentința hotărâtă în altă parte. Gică Popa a fost un judecător militar
foarte bun. A soluționat multe din procesele din trecut și n-aș putea
spune că atunci a acționat numai în baza unor ordine, sugestii sau cereri
ale nu știu cui. Ca dovadă că și-a găsit o vină pe care n-a putut el
însuși să și-o ierte, a fost faptul că și-a pus pistolul la tâmplă. El a
fost singurul care a recurs la un asemenea gest onorabil. Ar fi trebuit
să-l facă tot completul de judecată, inclusiv procurorul, care acum a
devenit general cu nu știu câte stele, „mare profesor universitar” pe la
nu știu câte instituții de învățământ superior ș.a.m.d.
– Periscop: Domnule general, v-ați gândit vreodată că activitatea
dumneavoastră în serviciul țării ar putea merge că- tre un punct final al
carierei, care să fie închisoarea?
– Gen. Iulian Vlad: Este cu neputință pentru cineva care este cât de cât
conștient, sau simte responsabilitatea ce se cere atunci când este numit
într-o funcție de anvergura celei pe care am deținut-o eu să nu se
gândească și la niște urmări care, independent de voința lui, se pot
produce. Aș dori să fiu bine înțeles din acest punct de vedere: nu vreau
să mă prezint întro lumină care poate presupune o anumită proslăvire, o
anumită automulțumire, sau cum vreți să o luați. Poate, chiar prin
structura mea, n-am fost și nu sunt omul măsurilor în forță, represiunii
în masă, dar atunci când cineva este vinovat, trebuie să plătească!
– Periscop: Domnule ministru, se tot vorbește de procesul comunismului…
Au fost judecați naziștii, nu nazismul… ca ideologii, nazismul,
comunismul pot fi băgate la pușcărie?
– Gen. Iulian Vlad: Tema asta se poate discuta foarte mult. Îmi însușesc
cu totul punctul vostru de vedere, că este foarte greu, dacă nu imposibil
un proces împotriva unei ideologii. Pentru că, într-adevăr, comunismul
înseamnă ideologie și politică prin efectele pe care le-a avut. De ce se
bate atâta monedă pe o asemenea idee? După părerea mea, sunt mai multe
explicații. Una, toți care s-au pronunțat, nu știu dacă le-au enunțat în
sensul susținerii tezei. În al doilea rând, s-a declanșat și încă persistă
în societate, mai ales în cea românească, o asemenea ură față de comunism
încât și cei mai lucizi oameni au fost atinși într-o formă sau alta de
acest fenomen și nu știu câți au avut răbdarea, timpul și înțelegerea să
emită niște judecăți corecte. Dar merg mai departe…. Cine au fost cei
care au susținut această teză? În primul rând teoreticienii, iar dintre
aceștia cel mai bătăios este Vladimir Tismăneanu. Eu vreau să vă spun că
l-am cunoscut pe tatăl lui, activist al PCR, dar niciodată în anii aceia
n-am sesizat la Tismăneanu senior vreo umbră de îndoială în legătură cu
teoriile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin.
Și, cu toate acestea, progenitura care s-a „adăpat” la ceea ce comunismul
i-a oferit s-a dus să propovăduiască prin străinătățuri tarele regimului
pe care tatăl său l-a slujit cu abnegație și devotament. Iată de ce,
personal, am o impresie deplorabilă despre caracterul, onestitatea și
moralitatea acestui om.
– Gen. Iulian Vlad: Informațiile au venit de la Centrul de Informații
Externe. A fost o acțiune coordonată, cu date confidențiale, din surse
credibile, interceptări ș.a.m.d. A fost un raport foarte bine făcut: Poate
găsiți o modalitate inteligentă să i se dea o replică acestui domn
Meleșcanu, nu știu dacă l-ați auzit la o emisiune care s-a făcut la Antena
3….cu toată răutatea celor de acolo la adresa Securității, emisiunea a
fost bine realizată, prezentând materialul ca având informații foarte
valoroase, precise și autentice, reale și care s-au confirmat propoziție
cu propoziție, rând cu rând. Totul până când „s-a lansat” acest domn
Meleșcanu, „marele specialist și expert în munca de informații”, care a
comparat raportul cu „secretele lui Polichinelle!” Cum îndrăznește omul
ăsta să-și bată joc de munca unei întregi instituții? Nota-Raport avea la
bază informații obținute, cu riscul vieții, de ofițerii unui serviciu de
la care Meleșcanu a mâncat bani. Ironia istoriei, a mai ajuns și în
fruntea spionajului, fără nici un merit real, a plecat cum a venit, fără
să lase nimic în urmă și îndrăznește să ne vorbească astfel? Și ceilalți
participanți la dezbateri n-au mai scos o vorbă. Îmi pare rău că nu a fost
Costin Georgescu, cu siguranță el îl punea la punct. Domnul Cătălin
Harnagea, cu care am relații bune, nici n-a mai apucat să vorbească,
pentru că s-a încheiat emisiunea.
SURSE
