Amprentele acțiunilor noastre

by “Depășirea prejudecăților este poate cea mai mare provocare din viața unui om. Și dacă ar fi să aleg din seria acestora, pe primul loc cred că sunt prejudecățile legate de oamenii cu care intrăm în contact într-un fel sau altul, în viața reală sau virtuală. Fie că vrem fie […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

“Depășirea prejudecăților este poate cea mai mare provocare din viața unui om. Și dacă ar fi să aleg din seria acestora, pe primul loc cred că sunt prejudecățile legate de oamenii cu care intrăm în contact într-un fel sau altul, în viața reală sau virtuală.

Fie că vrem fie că nu, în mintea noastră se construiește pas cu pas (conform tiparelor mentale specifice – link) o imagine a Celuilalt și apoi ajungem să credem că Celălalt chiar este acea imagine. Desigur, imaginile pe care ni le formăm unii despre alții NU reprezintă nici 1% din ceea ce noi suntem de fapt, dar de prea puține ori ne amintim asta atunci când intrăm în contact unii cu ceilalți.


Dacă interacțiunile noastre nu ar lăsă nici o urmă în sufletul celui/celei cu care comunicăm, atunci această necunoaștere reciprocă nu ar avea nici o importanță. Însă dacă ne gândim cu adevărat la Celălalt, dacă ne PASĂ cu adevărat de el/ea, de sufletul care animă acel corp, atunci va trebui să ne gândim de cel puțin două ori la ceea ce spunem sau facem.

Mărturisesc că de-a lungul vieții am făcut destule greșeli în ceea ce privește comunicarea și relațiile cu oamenii. Asta deși fac parte dintre persoanele cărora le pasă foarte mult de ceilalți și deși am avut și am mare grijă în această privință.


Tocmai pentru că îmi pasă, am învățat și învăț mereu să depășesc impulsul uman de a judeca și de a pune etichete, comportament atât de tentant prin faptul că ne hrănește ego-ul ridicându-ne mai presus de ceilalți cu fiecare “cântărire” și judecată pe care o facem (link).

Nu pot spune că e ușor dar nu pot spune nici că e greu. Depinde de priorități. Una dintre prioritățile mele este să aduc un zâmbet pe chipul cuiva, să-i încălzesc sufletul cu un gând dacă pot, iar dacă nu știu cum, măcar să-i fiu alături în tăcere și să nu rănesc în nici un fel.

Am învățat câteva lucruri simple despre oameni și despre vremurile pe care le trăim. Și nu au legătură cu spiritualitatea, nici cu credințele noastre, ci consider că au legătură pur și simplu cu a fi Om.

VIAȚĂ-ANTERIOARĂ

***
Am învățat că oamenii sunt sătui de sfaturi. Și că au dreptate să fie așa. Pentru că nimeni niciodată nu știe cu adevărat ce e în sufletul cuiva, oricât de deschis ar fi omul respectiv, nici măcar după 30 de ani de conviețuire în comun (ca exemplu în cazul cuplurilor).

Având în vedere acest lucru, a da un sfat “gratuit” cuiva (fără ca acesta să fie cerut) e o dovadă de aroganță, e modalitatea cea mai simplă de a-ți demonstra superioritatea. La fel e și cu “a da lecții de viață” și cu “a arăta cu degetul teorii învățate din cărți”.”[1]

SURSE

  1. http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/10/amprentele-actiunilor-noastre.html?m=1
  2. Foto: Internet
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Sănătate Spirituală

Sănătate Spirituală - Spiritualitate, Medicina Alternativă, Ezoterism și Psihologie. Contact: office@sanatatespirituala.ro